Copii cu dizabilităţi de învăţare

Copii cu dizabilităţi de învăţare

Elevii cu dizabilităţi de învăţare suferă cu siguranţă. Şi nu numai la şcoală, ci şi afară, la joacă. Aproape orice copil care suferă de dislexie, deficit de atenţie, hiperactivitate, autism sau alte dizabilităţi, este ţinta ironiilor ceilorlalti copii. Se ajunge uneori, din păcate, de la simple porecle răutăcioase chiar şi la violenţă fizică.

Sistemul educaţional nu are altă soluţie decât să creeze clase speciale pentru copiii cu dizabilităţi.

Este însă această soluţie ceea ce vor aceşti copii ?

Dacă ar fi să îi întrebe cineva, cu siguranţă ei vor răspunde că nu, şi că vor să fie trataţi ca şi copii normali.

Este greu să se schimbe sistemul educaţional în România. Un copil izolat într-o clasă specială nu va reuşi niciodată să se adapteze printre ceilalţi copii normali.

Deci, ce ar trebui să faceţi voi, ca părinţi, în cazul în care copilul vostru se luptă cu o dizabilitate de învăţare ? Iată o lista cu câteva sugestii care ar putea să vă ajute :

1. Încurajaţi copilul să aibă încredere în el. Dacă se simte mai mereu neajutorat, cu siguranţă va deveni o victimă. Creaţi diferite scenarii cu soluţii la diversele situaţii în care se poate află la şcoală sau pe terenul de joacă.

2. Creaţi un loc în care copilul să se simtă în siguranţă. Dacă de exemplu copilul este agresat mai tot timpul pe terenul de joacă al şcolii, vorbiţi cu învăţătorii, profesorii sau directorul şcolii şi încercaţi să găsiţi o soluţie. De exemplu un elev mai mare care să aibă grijă de el sau o persoană responsabilă cu supravegherea ar putea să îi acorde mai multă atenţie.

3. Înscrieţi-vă copilul la o şcoală de arte marţiale sau încercaţi să îi găsiţi un sport care să îi mărească încrederea în el : box, kick box, etc

4. Puneţi întotdeauna accentul pe lucrurile la care copilul se descurcă cel mai bine.

5. Asiguraţi-vă că întotdeauna copilul va fi curat şi îmbrăcat decent. Cu alte cuvinte, nu lăsaţi ca înfăţişarea să atragă atenţia celor ce ar putea să îşi bată joc de el.

6. Dacă copilul nu este foarte sociabil, încercaţi să îl înscrieţi la diverse activităţi plăcute, care să implice şi interacţiuni sociale. Puteţi să organizaţi chiar dumneavoastră petreceri la care să invitaţi alţi copii.

7. Ascultaţi-vă mereu copilul. Dacă îi spuneţi că totul se va îndrepta fără să faceţi nimic în acest sens, totul va fi în zadar. Încercaţi să îl înţelegeţi punându-vă în situaţia lui.

Nu e nimic mai sfâşietor decât să vă vedeţi copilul suferind într-o lume în care e greu să te descurci chiar dacă eşti un copil normal. Sunt multe lucruri ce pot fi făcute să îi faceţi viaţă mai luminoasă şi mai uşoară. Depinde numai de voi să faceţi asta.